Întotdeauna mi-am dorit să iau parte la un schimb de experiență, așa că atunci când am auzit despre acesta, am știut imediat că în sfârșit era șansa mea de a-mi trăi visul. Mă așteptam să fie distractiv și știam că voi învăța multe lucruri și că mă voi îmbunătăți ca persoană, dar mi-a depășit cu mult așteptările.
Totul a început cu 12 români care așteptau nerăbdători un autobuz care să-i ducă în următoarea lor aventură. Eu eram unul dintre ei! Prima oprire urma să fie în Székesfehérvár, unde participanții din Ungaria ne așteptau să îi luăm. În timpul călătoriei noastre spre Ungaria, am jucat o mulțime de jocuri și am ajuns să ne cunoaștem și să construim prietenii. În momentul în care am ajuns în Ungaria, eram ca o mică familie care aștepta să se extindă pe măsură ce alți membri urmau să ni se alăture. Ne-am petrecut noaptea la o pensiune cochetă, unde ne-am extins mica noastră familie, împrietenindu-ne cu maghiarii.
În dimineața următoare, am servit un mic dejun delicios la pensiune, iar apoi am fost gata să ne îmbarcăm în următoarea noastră mare aventură. Călătoria spre Olanda a fost lungă și obositoare, dar, în ciuda acestui fapt, nu ne-am pierdut niciodată entuziasmul și buna dispoziție. Cu toții am ascultat atât cântece românești, cât și maghiare, iar acest lucru ne-a ajutat să construim o legătură și mai puternică, deoarece am înțeles mai bine cultura fiecăruia.
Am ajuns la cabana noastră de cercetași din Olanda în jurul orei 2 dimineața și am fost întâmpinați cu brațele deschise și cu o cină caldă la ceas de seară, pentru că eram cu toții flămânzi după drumul lung pe care l-am parcurs cu autobuzul. Am dormit ca niște bebeluși în acea noapte! Ziua următoare a început cu un joc al numelor, pentru a ne cunoaște mai bine unii pe ceilalți. A fost destul de greu să memorăm atât de multe nume deodată, dar în curând aveam să ne cunoaștem foarte bine unii pe alții.
Timpul petrecut în Olanda a fost plin de activități care ne-au scos din zona noastră de confort, ne-au învățat multe lucruri noi și fascinante și ne-au ajutat să creștem ca indivizi și să evoluăm pe diferite planuri. Una dintre activitățile mele preferate a fost ” Abigail`s tail”, pentru că am ajuns să discutăm despre comportamentele personajelor din poveste și am descoperit că există multe diferențe în modul în care analizăm diferite aspecte. Ne-a făcut să privim lucrurile din perspective diferite, ne-a învățat să ne respectăm opiniile celor din jurul nostru, chiar dacă acestea sunt diferite de ale noastre și a pregătit terenul pentru o serie de discuții interesante. O altă activitate care mi-a plăcut a fost cea intitulată „Sustainable houses”. Având în vedere că, încet-încet, ajungem cu toții în punctul în care ne vom dori să avem propria locuință, mi s-a părut că acest atelier a fost foarte util și m-a ajutat să înțeleg că sunt multe lucruri de care ar trebui să ținem cont atunci când construim o casă, mult mai multe decât credeam.
Am avut o mulțime de ateliere care au fost foarte bine organizate și explicate, dar pe lângă asta, ne-am și distrat foarte mult. După o zi plină de activități, ne luam după-amiaza liberă pentru a petrece. Am dansat cu toții pe muzică olandeză, română și maghiară, am mâncat mâncăruri tradiționale din toate cele trei țări și am vorbit despre diferențele dintre culturile noastre. Acest lucru ne-a ajutat să ne înțelegem mai bine unii pe alții, ne-a lărgit cunoștințele culturale și ne-a întărit și mai mult legătura. În timpul șederii noastre în Olanda, am vizitat capitala țării, Amsterdam, și am petrecut o zi întreagă în Walibi, un parc de distracții plin de rollercoastere și alte atracții.
După opt zile în care am adunat o colecție de amintiri noi, eram pregătiți să ne îndreptăm spre Brno, al doilea oraș ca mărime din Republica Cehă și locul în care urma să ne creăm următoarele amintiri. Am vizitat Karstul Moraviei, o peșteră frumoasă care ne-a lăsat pe toți fără cuvinte. Peisajele pe care am avut ocazia să le vedem păreau desprinse din altă lume. M-am simțit ca și cum aș fi fost prinsă într-un film SF. Am fost mai mult decât impresionată de frumusețea autentică a acelui loc. Mi-am făcut timp să admir peisajele și am lăsat energia locului să îmi curgă prin vene și să mă umple de calm și pozitivitate.
Următoarea noastră oprire a fost în Ungaria. Visam de ceva vreme să vizitez Budapesta și în sfârșit am avut ocazia să o fac. Capitala Ungariei este absolut uimitoare! Budapesta este un oraș care are cu adevărat ceva pentru toată lumea: arhitectură incredibilă, locuri culturale, parcuri frumoase și, de asemenea, locuri pentru cumpărături, servit masa și opțiuni de divertisment. În timp ce eram în Ungaria, am mers, de asemenea, să înotăm la lacul Velence, ceea ce m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi fost la malul mării. Într-o seară, fiecare dintre noi a avut șansa de a lua cina la familia unuia dintre participanții maghiari pentru a încerca mâncăruri tradiționale. Mâncarea a fost delicioasă, iar oamenii au fost foarte drăguți și ne-au primit cu multă căldură!
Nu în ultimul rând, am vizitat România. Ne-am cazat într-un sat turistic românesc, numit Rimetea. Acolo, am făcut o drumeție la „Piatra Secuiului”, un vârf de munte situat la o altitudine de 1129 m. Peisajele pe care am apucat să le vedem de-a lungul drumeției și în vârful muntelui au fost absolut uluitoare. Chiar dacă drumeția ne-a luat în jur de 8 ore și a fost foarte obositoare, cu siguranță a meritat! Cei care nu au dorit să se alăture drumeției, au avut ocazia să meargă la Cluj-Napoca, unul dintre cele mai frumoase orașe din România. A doua zi, am vizitat „Cetatea Trascăului”, un loc frumos și liniștit, de unde poți să admiri munții care o înconjoară.
Din păcate, a venit ziua în care a trebuit să ne luăm rămas bun. Am mers cu toții la aeroport și ne-am luat rămas bun în fața acestuia. A fost un moment destul de emoționant. După ce ai petrecut două săptămâni și jumătate cu aceleași persoane, pare destul de ciudat când trebuie să te desparți de ele, știind că nu le vei mai vedea prea curând. Ne-am îmbrățișat cu toții foarte strâns și ne-am urat numai bine unul altuia.
Povestea se termină exact așa cum a început, cu 12 români coborând din autobuz înapoi în țara lor, dar de data aceasta mai înțelepți, mai maturi și pregătiți să facă față noilor provocări care ar putea apărea în lunga și frumoasa lor călătorie prin viață. Timpul petrecut în acest schimb poate că a fost scurt, dar amintirile care s-au creat, vor dura o viață întreagă!
